1.
Lucruri de baza ce trebuiesc stiute despre hrana si bolile porumbeilor voiajori
In acest sport NU EXISTA RETETE MAGICE PENTRU A OBTINE SUCCESUL.
Pentru performante deosebite NU SE POATE FARA: porumbei testati, conditii de cazare deosebite, medicatia si hrana potrivita, multa munca, metoda prin care sa-ti motivezi porumbeii, informatii de specialitate aprofundate.
De cele mai multe ori datorita ignorantei noastre acesti SUPER-ATLETI nu capata toata atentia de care au nevoie si sunt supusi la adevarate torturi de catre “stapanii” lor.
Unii din pacate inca spun: “apa, paie si bataie”; este un exemplu de genul ASA NU.
FARA a avea pretentia ca cele ce urmeaza a fi prezentate reprezinta ,”adevarul absolut”, consider ca sunt destul de utile incepatorilor in acest sport si nu numai lor.
O sa insist doar asupra alimentatiei si medicatiei porumbelului calator, celelalte atribute necesare obtinerii marilor performante urmand sa le aprofundeze fiecare dintre noi.
In ceea ce priveste ALIMENTATIA, retetele de hrana difera foarte mult.
Celor care nu stau tot timpul langa porumbeii le recomand sistemul Marc Roosens: “hrana la discretie si tot timpul”. Nu stiu daca este optiunea cea mai buna dar din cauza faptului ca nu ne vedem porumbeii decat in week-end eu personal as prefera ca acestia sa fie bine hraniti decat sa sufere de foame.
Le administram un amestec format din: porumb, grau, floarea-soarelui, mazare, orz, in, mei, canepa, etc.
De regula procentele sunt: 20-25%porumb, 20-25% grau, 15-20% mazare, 20-25% orz, 5% floarea-soarelui. Inul, mei, canapa mai mult ca desert.
In functie de compartiment: matca, pui, zburatori ratia este ajustata.
Mazarea: este folosita doar cea galbena, este foarte buna pentru dezvoltarea musculara, astfel incat o gasim in procent mai mare la matca si pui.
Orzul: asigura supletea musculara si ajuta la o buna naparlire; de asemenea folosit in orice cantitate nu ingrasa. Se foloseste cu preponderenta la zburatori si la puii care ies la zbor. Iarna se gaseste in amestecul de boabe, ce formeaza hrana, in procent de peste 50%.
Canepa: are efecte holocinagene daca este consumata la discretie. Mare atentie, mai ales ca este printre semintele preferate de catre porumbei.
Putem sa-i ,,dezmierdam” si cu o salata foarte bogata in vitamine: papadie, salata, laptuci, frunze de ceapa verde, stevie, etc. Se toaca toate marunt si se presara sare. Porumbeii o vor ,,devora”.
Vitamine
Mierea- contine 40% fructoza, 30% glucoza.
Nu se pune in apa in fiecare zi ci dupa cum urmeaza: Vineri si Sambata daca cursa este Duminica, Luni si Marti daca imbarcare este Miercuri. Se folosesc 1-2 linguri pline pentru 2 l apa.
Complexul de vitamine se adauga in apa o data sau cel mult de 2 ori pe saptamana. Sa ne asiguram ca vitaminele au in componenta D si D3 care dau cea mai mare energie. Sa nu lasam apa ce contine vitaminele la soare deoarece aceasta poate distruge o parte din ele.
Dupa tratamentele medicamentoase la 1, 2 zile se adauga vitamine in apa niciodata in timpul tratamentului.
Vitamina A: prezenta in porumb, mazare, verdeturi. Importanta in crestere, la vedere. Nu este necesar un adaos suplimentar in hrana.
Vitamina B: sunt peste 10 feluri de vitamina B, este foarte importanta in concursuri. Se gaseste in legume si drojdia de bere.
Vitamina C: se gaseste in vegetale proaspete, lamaie, portocale, etc. Are un rol important in procesul de recuperare. Se poate administra doar cand porumbeii sunt in recuperare dupa o boala. Vitamina C se produce de catre organismul porumbeilor, au aceasta capacitate.
Vitamina D: are un rol important in formarea oaselor. Este produsa de porumbei daca au suficienta lumina solara. Este foarte important sa aiba hrana suficienta si diferite feluri de legume in hrana. Semintele de canepa, fasole si alune, daca sunt administrate, trebuie numai in procente mici nu puse la dispozitie in cantitati mari.
Vitamina E: este foarte importanta pentru fertilitate. Se gaseste din abundenta in germenii de grau, porumb si mazare. O suplimentare in hrana cu aceasta vitamina nu este necesara, doar daca sunt probleme cu fertilitatea.
Vitamina K: este necesara pentru circulatia sangvina. Vitamina K este prezenta in plantele verzi.
Vitaminele care sunt fat solubile sunt stocate in ficat. Vitaminele solubile in apa sunt pentru consumul imediat pentru concursuri, pentru energie. Astfel de vitamine AO3, E, K3, B1, B2, B6, B12,. Biotin. A se verifica prospectul complexului de vitamine. Se folosesc morcovii pentru vitamina A si orz in drojdia de bere pentru vitamina B.
Mineralele sunt foarte importante, grit si pickstone.
Apa trebuie sa fie curata si daca se poate sa fie schimbata la 24 h.
Nu concep ca in secolul “informatiei si al vitezei” sa nu se cunoasca principalele actiuni intreprinse pentru a se asigura SANATATEA efectivelor noastre de porumbei.
Amintesc principalele boli care pot afecta porumbeii nostri si medicatia aferenta acestor boli. O sa vorbim despre medicamentele produse de catre firmele romanesti, pentru simplu motiv ca sunt mai la indemana noastra gasindu-se in aproape farmaciile veterinare.
De preferat sa folosim produse din import create special pentru porumbei.
BOLI VIRALE
1.Pseudopesta aviara (Boala de Newcastel)
2.Paramixoviroza
3.Difterovariola
BOLI BACTERIENE
1.Salmonelozele
2.Colibaciloza
3.Mixoplasmoza
4.Chlamidioza (Ornitoza-Psittacoza)
5.Pasteureloza
6.Stafilococia
7.Streptococia
BOLI PARAZITARE
1.Coccidioza
2.Tricomonoza
3.Raia
BOLI MICOTICE
1.Candidoza
2.Aspergiloza
BOLI VIRALE
PREVENTIA PARAMIXOVIROZEI
Paramixoviroza este o boala infectioasa virala care afecteaza atat adultii cat si tineretul. Singura modalitate de prevenire a bolii este vaccinarea profilactica. Se vaccineaza pui de porumbei incepand cu varsta de 30 zile( de la ecloziune) precum si pasarile adulte nevaccinate.
Daca folosim produsele Romvac, se utilizeaza pentru prima vaccinare VACCIN VIU AVIPESTISOTA administrat oculo-conjuctival.
Dupa un interval de 2 saptamani efectivele se revaccineaza cu vaccin inactivat PARAMIXOVACOL.
Daca folosim produse Institutul Pasteur, se utilizeaza pentru preventia Pseudopestei aviare vaccinurile: NEDEVAC COL sau NEWVAC LA SOTA.
Produsul COLUMBOVAC are dubla actiune, atat in preventia pseudopestei aviare cat si pentru paramixoviroxa.
In scopul reducerii efectului de stres de vaccinare, se recomanda cu 2 zile anterior vaccinarii si alte 3 zile dupa vaccinare sa se administreze:
a)COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL
b)Medicatie antimicrobiana cu unul dintre urmatoarele produse:
ENROFLOXAROM- 1ml/litru apa;
NORFLOXAROM- 1ml/litru apa;
FLUMEQUINOROM- 1ml/litru apa
PREVENTIA DIFTERO-VARIOLEI (varsatul).
Pentru preventie se foloseste VACCIN VIU ROMPORPOX ( Romvac) sau COLUMBO DIV ( Institutul Pasteur).
ATENTIE: Cu 5 zile anterior vaccinarii si 5 zile dupa vaccinare este interzis folosirea unor antibiotice.
In schimb se recomanda folosirea de vitamine in apa: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL (1-2 ml/ litru apa), VITA B COMPLEX(2 ml/litru apa), VITAMINA AD3E (1ml/litru apa).
REGULA: Anterior operatiunilor de vaccinare cu circa 7-10 zile efectivele de porumbei vor fi deparazitate atat pentru parazitii interni cat si externi.
Pentru viermii intestinali si alti paraziti interni se foloseste ROMBENDAZOL sau SINGAL.
Pentru prevenirea si combaterea Tricomonozei se folosesc produse pe baza de metronidazol. Un astfel de produs este COLUMBOVIOFORT comprimate sau ROMETRONIDAZOL.
Pentru parazitii externi se foloseste ROMPARASECT. Se recomanda de asemenea cel putin 1 data/ saptamana imbaierea porumbeilor cu sare/pudra de baie cu unul dintre produsele din import.
BOLI BACTERIENE
Pentru depistarea bolilor bacteriene se recomanda, un examen de laborator iar tratamentul se fie administrat in urma unei antibiograme.
Dupa administrarea tratamentului medicamentos, la cateva zile, se recomanda administrarea unui complex de vitamine( CPB, ROMBIOTIM, etc)
SALMONELOZA
Este o boala grava cu implicatii dramatice.
Tratamentul curativ se poate realiza cu ENROFLOXAROM ( 1 ml/litru apa), 5-7 zile consecutiv.
Alte produse: NORFLOXAROM, FLUMEQUINOROM, TRIMETOSEPT, etc.
COLIBACILOZA
Afecteaza atat puii cat si adultii.
Produse folosite: ENROFLOXAROM, NORFLOXAROM, COLISTIROM, GENTAMICINA, DOXICICLINA.
MICOPLASMOZA
Este o boala ce afecteaza in special aparatul respirator.
Micoplasmoza este prezenta in stare inactiva la generatii succesive de pasari datorita faptului ca se transmite prin oua.
Infectia poate sa se declanseze cand dispune de factori favorizanti: stres, vaccinari, supra aglomeratie, transporturi grele si lungi, mizerie in crescatorie, etc.
Tratamentul se poate realiza timp de 5-7 zile si repetat dupa o pauza de 3 zile.
Produse folosite: OXITETRACICLINA pulbere, ERITROM (1-2 gr/litru apa/zi), TYLAVET pulbere, ENROFLOXAROM (1 ml/litru apa/zi), AVIAN PROTECT pulbere ( 1 gr/litru apa/zi) sau comprimate (1cpr/kg greutate vie/zi).
CHLAMIDIOZA (ORNITOZA-PSITTACOZA)
Provoaca leziuni in special la nivelul aparatului respirator. Mare atentie ornitoza este contagiosa si se transmite la om.
Tratament- se recomanda DOXICICLINA pulbere hidrosolubila, in doza de 15 mg/kg greutate vie/zi, minim 14 zile, administrata de preferinta in apa distilata sau deionizata.
Sunt necesare perioade repetate de tratament.
PASTEURELOZA, STAFILOCOCIA, STREPTOCOCIA
Sunt de asemenea boli infectioase care ne pot afecta porumbeii.
Produse folosite: AMOXINEOVIT, COLISTIROM, DOXICICLINA, ENROFLOXAROM. OXIROM, OXIVIT, OXITETRACICLINA, TRIMETOSEPT, NORFLOXAROM, etc.
BOLI PARAZITATE
TRICOMONOZA(malai)
Pentru prevenirea si combaterea Tricomonozei se folosesc produse pe baza de METRONIDAZOL. Doza preventiva este de 20-25 mg/ porumbel/zi, timp de 3-5 zile, iar cea curativa este de 50 mg/porumbel/zi, timp de 5-7 zile consecutiv.
Individual putem folosi COLUMBOVIOFORT comprimate de 10 mg ROMETRONIDAZOL.
COCCIDIOZA
Tratamentul se poate administra individual cu SULFACOCCIROM comprimate (1 cpr/500gr. greutate vie/zi), in 2 reprize de 2 zile consecutiv, despartite de o pauza de 3 zile.
BOLI MICOTICE
Pentru evitarea neplacutelor boli micotice se recomanda curatenie permanenta in crescatorie, evitarea introducerii de pasari necunoscute in crescatorie si de asemenea dezinfectia profilactica si de necesitate a adaposturilor.
Se poate folosi DECONTAMINOL solutie 0,5% pulverizat uniform in adaposturi.
In speranta ca nu va-ti plictisit citind aceste randuri, sper sa va fie utile, in cazul in care din nefericire o sa aveti vreodata probleme de sanatate cu porumbeii dumneavoastra.
Pentru mai multe detalii legate de bolile porumbeilor puteti cerceta cartea: ,,Bolile Porumbeilor”-Igor Severeanu si colaboratorii; Ed. Ceres si alte materiale de specialitate. De asemenea puteti consulta urmatoarele pagini web:
2.
TRATAMENTE CLASICE -- PREVENTIVE
Otetul de mere in dieta porumbeilor
20:14, Miercuri, 06.08.2008
Otetul de mere folosit in dieta porumbeilor
Pentru ce este folositor?
- pentru crearea de acid in intestinele porumbeilor
- pentru imbunatatirea digestiei la porumbei
- pentru scaderea presiunii sangelui
- pentru micsorarea continutului de colesterol din organism
- ajuta impotriva crampelor musculare
- ajuta la intretinerea penajului porumbeilor
- pentru dezinfectarea apei de baut din crescatorii
Mod de administrare
- 1 lingura de supa la 1 litru de apa
- in timpul sezonului de naparlire: 3-4 zile pe saptamana
- in timpul sezonului de zbor: in a 2-a si a 3-a zi de la sosirea porumbeilor din cursa
- in restul sezonului: de 3-4 ori pe saptamana
- in cazul deranjarii la stomac a porumbeilor se administreaza tip de 5-7 zile
Suc de usturoi natural homemade
In 1,5 litri de apa se pun 8 capatani mari de usturoi curatate si pisate marunt. Se mai adauga 1 lingurita cu miere din prima zi si se lasa la macerat. LA 1-2 zile il mai agitati bine, dupa 7 zile mai adaugati o lingurita de miere si o ceapa mare tocata marunt , agitati la 1-2 zile, dupa 4-5 zile mai puneti o lingurita de miere iar dupa cam 3 saptamani este gata, il scurgeti de pulpa grosiera, stoarceti 2 lamai si il pastrezi in frigider. Eu folosesc urmatoarea formula de administrare: pe 1 ale luni le dau otet in apa cate 10 ml/litru iar pe 15 ale lunii le dau suc de usturoi 5ml/litru de apa, sa nu le lasati aceste amestecuri mai mult de 2 zile. Dupa ele se da apa curata. Ps: sa nu amestecati sucul de usturoi cu otetul k nu o sa aveti rezultate.
Sucul de usturoi este foarte benefic la urmatoarele:
• salmonela;
• tricomonoza;
• vermicid;
• antibiotic natural;
Otetul de mere preferabil din acela cu miere este foarte benefic in urmatoarele:
• salmonela;
• tricomonoza;
• in reproducere;
• pentru paraziti externi;
• pentru penaj (il face mai lucios);
Usturoiul
Usturoiul este o planta cu multiple calitati terapeutice cunoscute de multa vreme,avand o serie de efecte benefice pentru organism.Proprietatile sale nutritive sunt marcate in special de prezenta unor importante cantitati de vitamine,mai ales A,B1,B2,C , si a unor substante minerale utile printre care : fosfor,sulf,potasiu,iod,calciu,siliciu.
Usturoiul il puteti folosi in crescatoria dumneavoastra tot timpul anului!
Usturoiul este un vermifid,fortifiant,laxativ,diuretic,antiseptic,bactericid,tonic muscular,detoxifiant,are efect antihelmintic si afrodiziac.
Daca un porumbel sta trist si nu prea mananca,dati-i timp de 3-4 zile pe cioc cateva bucatele de usturoi.
Pentru efective mari de porumbei,unde nu se poate administra individiual,pe cioc,cateva bucatele de usturoi,se pun la macerat intr-un litru de apa,pentru 7-10 zile,cativa catei de usturoi,pisati
bine.Se obtine o solutie concentrata.Din aceasta solutie se pune o lingura la un litru de apa.In functie de cantitatea de apa pe care preconizam ca o vor consuma porumbeii,ajustam portia.
Cu ajutorul “instrumentelor” naturii,care sunt la dispozitia noastra,avem un aliat puternic,USTUROIUL,care se poate administra in perioada naparlirii,iarna si in timpul concursurilor.
Administrarea o data(sau de 2 ori) pe saptamana a usturoiului,ne poate scuti de multe neplaceri.
2.
Eu pun 2 capatani de usturoi ,o ceapa rosie mare (totul taiat f marunt) in 2 litri de otet de mere. Peste toate astea mai pun un borcan de 800 de miere de albine si le las 10 zile la macerat. Dupa aceea il strecor si pun o lingura la 1 l de apa 4 zile pe saptamana. Am incercat tot felul de 'retete' dar asta mi se pare cea mai buna.
Varza
Virtutile terapeutice ale verzei – acest aliment atit de comun pentru noi – sint cunoscute inca din antichitate, ea fiind considerata la un moment dat un adevarat panaceu. Calitatile sale sint de necontestat, astfel ca varza poate fi folosita cu succes in prevenirea si tratarea unui numar extrem de mare de boli, ea fiind o adevarata farmacie naturala. Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.Din pacate insa, multi o acuza de provocarea unor tulburari digestive la porumbei. Insa pot spuna ca problemele digestive, apar in urma consumului exagerat de varza, mai ales, daca este asociata cu apa.Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avind in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs. Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sint constituite in primul rind din pentosan, glucide partial asimilabile. In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sint prezente si ele la un nivel ridicat. Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurind printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sint foile aflate la exterior). Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.Vitaminele din grupa B sint si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sint abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale. Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sint capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia.
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manince in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Caracteristici:
• Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
• Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
Indicatii terapeutice generale Gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie la cresterea numarului de hematii (in special varza alba). De aceea varza este recomandata in:
• Astenii
• Imbatrinire prematura la porumbei
• Demineralizari
• Inflamatii si infectii intestinale
Varza este indicata in alimentatia porumbeilor in toate perioadele anului. Se foloseste ca atare, taiata marunt si administrata porumbeilor ca supliment alimentar. Este foarte buna combinata cu alte legume, exemplu: morcov,pastarnac, ceapa, usturoi etc.
Ce mai ramane decat, POFTA BUNA LA PORUMBRI
Nu uitati
Acum este cea mai buna perioada a anului in care sa se administreze Legumele cat si Fructele.
De ce !!!!!
Pentru ca mai marea majoritate a columbofililor, tin porumbeii inchisi aceasta perioada a anului, chiar si porumbeii ce sunt liberi duc lipsa se verdeata, cu toate ca in unele locuri mai este ceva verde.
decembrie 8, 2009
categorii: Articole . . Autor: enachevs . Comentarii: Scrieti un comentariu
Argila sau ingerul pamantului
Toti stim cum arata, dar foarte putini dintre noi s-au gandit vreodata ca ARGILA, este un medicament natural atot puternic.Utilizarea ei pentru tratarea bolilor este foarte veche. Argila este un regenerator fizic deosebit de puternic, actionand ca remineralizant-forte asupra corpului. Are capacitatea de a reechilibra metabolismul si functiile organismului, dar este si un agent ANTITOXIC extraordinar. O multitudine de cercetatori, au ajuns la concluzia ca ARGILA, are aceeasi compozitie ca si corpul uman (om,porumbel,animal).
Ce poate face argila pentru noi si inaripatele noastre:
• Argila este un antiseptic si ca si toate celelalte antiseptice naturale(in special esentele aromatice), distrug microbii, fara a distruge si celulele corpului, aceasta chiar protejandu-le.
• Proprietatile bacteriene ale argilei sunt deosebit de bine puse in evidenta,in nenumaratele stari infectioase: afectiuni respiratorii si parazitoze intestinale.
• Argila este radioactiva
• Este si un absorbant remarcabil, absorbind mirosurile neplacute din crescatorii, bucatarii etc.
• Din aceeasi putere absorbanta isi trage seva si o alta calitate a argilei, aceea de ANTITOXIC. Experientele de laborator au dovedit-o din plin. Daca se da o cantitate mica de strictina(o otrava puternica) unor soareci, acestia mor aproape instantaneu. Dar daca li se da aceeasi cantitate amestecata cu argila, soarecii suporta otrava, ba din contra, acestia raman sanatosi.
Atentie!
ARGILA ajuta, trateaza, porumbeii veniti otraviti de la camp sau competitii.
Analiza argilei verzi spune ca ea prezinta:
• siliciu-49,10%
• alumina-14,61%
• oxid de fier-5,65%
• magneziu-4,24%
• ozixi alcalini-3,08%
• umiditate(apa)-7.40%
• pirdere de calcinare-10,85%
Datorita acestor compusi, argila se recomanda in:
• Stari degenerative multiple
• imbatranire
• demineralizare
• anemii
Argila ramane o parte a naturii ce inca nu si-a spus ultimul cuvant.
NOTA:
Se spune in toate scrierile vechi ca, ar fi fost botezata de Iisus Hristos, sub numele de INGERUL PAMANTULUI
decembrie 1, 2009
categorii: Articole . . Autor: enachevs . Comentarii: Scrieti un comentariu
Ceapa
Cred ca la citirea acestu-i articol vor fi multe persoane ce vor ridica din umeri. Cu toate ca nu multa lume foloseste in columbofilie ceapa, citind acest articol cred ca o vor face.Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală şi de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment şi ca legumă. În Egiptul antic ceapa era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiţi şi lucrătorii care au clădit piramidele. S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripţii sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui Hammurabi conţine descrieri de ogoare cultivate cu castraveţi şi ceapă, precum era amitit şi ajutorarea săracilor cu pâine şi ceapă. La romani ceapa constituia un element important din alimentaţia de bază. Legionarii romani au fost acei care au contrubuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită şi ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca şi culoare, formă şi gust.
Principalii constituenţi cunoscuţi: fructani, vitaminele A, B, C; săruri minerale – sodiu, potasiu, fosfat şi nitraţi calcaroşi, fier, sulf, iod, siliciu; acizi - fosforic şi acetic; disulfură de alil şi de propil; ulei volatil; glucochinină; oxidaze diostaze (acestea din urmă sterilizate; prin căldură); principii antibiotice.
Ceapa are multe beneficii, unele din ele fiind prezentate aici:
• Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal).
• Diuretic puternic, dizolvant şi eliminator al ureii şi al clorurilor.
• Antireumatismal
• Antiscorbutic
• Antiseptic şi antiinfecţios (antistafilococic: ceapa se comportă în privinţa acestui microb ca un antibiotic: L. Binat).
• Secretor, expectorant
• Digestiv (ajută în digestia făinoaselor).
• Echilibrant glandular
• Antisclerotic şi antitrombozic
• Afrodisiac(lucrări vechi, Hull Walton)
• Hipoglicemiant
• Antiscrofulos
• Vermifug
• Hipnotic uşor
• Curativ al pielii şi al sistemului pilos.
Ceapa poate fi folosita pentru mentinerea sanatatii la porumbei, prin urmatoarele procese de preparare:
1. administrata in starea ei naturala(taiata marunt), oferita inaintea meselor
2. sub forma de tinctura de ceapa
3. sub forma de ceai
4. sub forma de suc de ceapa
De obicei este recomandat a se administra atat pe mancare, cat si in adapatori. In cea din urma, este bine ca apa sa nu stea la soare si caldura, mai mult de 12-24 ore, pentru ca fermenteaza. Ca doza este de preferat 2 linguri la 3-5 litri.
noiembrie 30, 2009
categorii: Articole . . Autor: enachevs . Comentarii: Scrieti un comentariu
Echinaceea
Echinaceea e originara din America si a ajuns in Europa inca din secolul al XVI-lea. La noi a inceput sa fie folosita cu precadere incepand din anii `80. Folosita inca din vremuri indepartate pentru tratarea diverselor infectii si pentru intarirea sistemului imunitar echinaceea in ultima perioada mai ales in partea australiei, este folosita cu mare interes si pentru intarirea sistemului imunitar la porumbei. Cercetarile au aratat ca echinaceea stimuleaza organismul sa produca mai multe globule albe, in special limfocite si o cantitate mare de interferoni (una dintre cele mai puternice substante anti-infectioase naturale). De asemenea, incurajeaza productia substantelor naturale care ajuta organismul sa lupte impotriva diferitelor boli, cum ar fi: infectiile respiratorii. Echinaceea are efecte tonice, imbunatatind abilitatea ficatului de a reduce efectele factorilor toxici din mediu. Echinaceea se gaseste in comert in diferite forme: tinctura de echinaceea si suc de echinaceea. Se gaseste in mai multe variante, dar doar acestea doua, ne ajuta pe noi columbofilii.
• Tinctura de echinaceea - poate fi folosita in apa de baut a porumbeilor cat si administrata pe graunte. In apa se recomanda, o lingura de echinaceea la 3-5 litri de apa. Administrata in hrana porumbeilor, atat cat sa se umezeasca acestea.
• Suc de echinaceea - poate fi administrat atat in apa, cat si pe graunte. Dar cel mai bine in apa de baut.
Este recomandat ca sucul sa nu stea mai mult de o zi in apa, pentru ca poate fermenta.
suc din morcov. Ingrediente (pentru 10 porumbei): 200 - 300 ml suc morcov, doua linguri de miere si zeama de la o jumatate de lamaie. Se amesteca sucul proaspat de morcovi cu mierea si zeama de lamaie. Reprezinta o sursa importanta de vitamine si saruri minerale. Ajuta corpul in lupta cu infectiile.
Eu tai morcovii cu cutitul cubulete si le dau in timpul iernii cel putin o data pe saptamina , in timpul anului lucerna , frunse de ceapa,varza ,spanac... toate taiat marunt (cam tot ce e verde si gasesc in piata )
pai acum sa fim seriosi .beau porumbeii direct suc de morcovi?.nu trebuie si el macar diluat putin?eu le dau grau germinat tot timpul anului si sunt super
multumit.au toate vitaminele posibile in germenii de grau.
3.
Eu vreau sa cred ca sunt adeptul tratamentelor naturiste, insa sa fim seriosi ,pentru ca nu in orice situatie merge tratarea pe cale naturista. Si eu ma folosesc de anumite tratamente sintetice, acestea fiind pentru prevenirea paramixovirozei. Cum in fiecare crescatorie mai apar probleme, atunci apelez la ENTEROGUARD si ENROFLOXAROM.
Acum sa va explic planul meu de tratament :
Inainte de imperechere cu 14 zile :
• 5 zile 1/2 tableta de polen si drojdie de bere(drojin)
• in apa 2 linguri de tinctura de usturoi pentru primele 3 zile
• in apa 2 linguri de pulpa de aloe pentru urmatoarele 3 zile
• in apa 10 ml de otet de mere la litru de apa ultimile 3 zile dupa care pauza o zi si incepem cu administrarea in mancare
• in macare 1 lingura de echinaceea pentru primele 2 zile
• in macare 1 lingura de ulei de germeni de grau pentru ziua 3
• in mancare 1 lindura de ulei de soia pentru ziua 4
In timpul cresterii:
• in apa laptisor de matca- Luni
• in apa tinctura de usturoi-Marti
• in apa otet de mere- Joi,Vineri
• in apa tinctura de aloe vera- Sambara si ocazional si duminica
• pe mancare ulei de germeni de grau-Miercuri
• Pe macare ulei de soia- Duminica
O data pe saptamana le ofer inainte de masa, un amestec de legume si fructe taiate marunt
1. usturoi
2. ceapa
3. cartof
4. radacina de pastarnac si patrunjel
5. mar
4.
Scutiţi nişte bani
Autor: Ad Schaerlaeckens
În columbofilia modernă, e greu să ai succes dacă ignori veterinarul sau medicamentele. Unii consultă medicul veterinar înainte de startul sezonului competiţional, înainte de începerea sezonului de reproducţie şi a celui de năpârlire, alţii îl vizitează în fiecare lună sau chiar săptămânal. Sunt unii oameni care solicită consult de specialitate numai atunci când consideră că păsările au o problemă de sănătate sau după o etapă proastă, alţii au propriul medic veterinar care se deplasează la domiciliul lor aproape în fiecare lună pentru control. Printre crescătorii care nu au apelat aproape deloc la ajutorul omului în halat alb se numără Klack şi subsemnatul. Ceea ce am încercat să facem, atât eu cât şi regretatul Klack, a fost să prevenim apariţia problemelor.
MOTIV
- Îmi dau toată silinţa pentru a ţine sub control tricomonoza de unul singur. Sună a laudă, dar cred că îmi pot da seama dacă păsările au nevoie de tratament. Asta se întâmplă atunci când puii nu cresc armonios, ci slăbesc, şi atunci când produc excremente apoase, care miros foarte urât. Atunci când corpul porumbeilor maturi nu este ferm şi gâturile nu sunt curate (prezentând mucozităţi), nu mă duc la veterinar, ci tratez.
- Nu tratez niciodată împotriva coccidiozei de vreme ce asta nu ar trebui să fie o problemă într-un mediu uscat.
- Nici paratifosul nu reprezintă o problemă pentru mine atâta timp cât nu îmi asum nici un risc şi tratez în fiecare toamnă, timp de două săptămâni.
- Încerc să previn apariţia problemelor respiratorii folosind un medicament ieftin, aplicat în perioada de iarnă. Acesta se numeşte oxigen. Mi-l procur ţinând păsările în voliere deschise, indiferent de starea vremii.
- Şi cu Adeno/Coli rar am avut probleme.
Cu mult timp în urmă, unii dintre puii mei sufereau de infecţia cu Coli, iar ceea ce am făcut a fost… nimic! Unii au murit, îmi pare rău pentru ei, poate că le-aş fi salvat vieţile dacă i-aş fi tratat, dar am sfârşit prin a deţine în crescătorie păsări care sunt mai puţin vulnerabile.
DISCUŢII
Asta nu înseamnă că nu discut niciodată cu medicul veterinar sau cu oamenii de ştiinţă. Pe timpul iernii particip la multe seminarii, alături de o serie întreagă de medici veterinari. Îmi plac seminarele, însă cel mai mult îmi place intervalul acela de o oră care urmează după sfârşitul seminarului sau dineurile care se organizează la sfârşit. Atunci e momentul când se se adună laolaltă toţi participanţii, inclusiv veterinarii şi/sau cercetătorii. E de la sine înţeles că atunci discutăm despre problemele de sănătate şi medicaţia porumbeilor. Însă e oarecum ciudat să-i vezi pe acei oameni, care se presupune că ştiu totul, cum se contrazic pe marginea atât de multor subiecte. În special în privinţa vaccinării împotriva paratifosului, care e o temă controversată. Spre surprinderea mea, niciodată nu am întâlnit până acum un medic veterinar sau un cercetător care să nu promoveze oţetul (de mere), deşi acest produs nu le aduce nici un profit.
OŢETUL ŞI USTUROIUL
Cele mai mari probleme de sănătate cu care se confruntă porumbeii sunt salmoneloza, tricomonoza şi Adeno/coli. Agenţii patogeni care provoacă aceste boli se răspândesc prin intermediul apei şi mulţi dintre “oamenii isteţi” sunt de accord că oţetul este un bun dezinfectant. Oţetul este un duşman natural al multor bacterii, menţine un echilibru în interiorul sistemului digestiv şi are chiar un efect pozitiv asupra digestiei hranei. Se presupune că e un dezinfectant mai bun decât clorura de var împotriva salmonelozei. Am auzit un cercetător spunând că noi, crescătorii de porumbei, am scuti nişte bani dacă am pune frecvent oţet de mere PLUS usturoi în apa de băut a porumbeilor. Astfel, nu va mai trebui să administrăm atât de multe antibiotice mai târziu. E important să reîmprospătăm frecvent apa de băut, să punem apă proaspătă, curată, deoarece apa contaminată e unul dintre cele mai des întâlnite medii de răspândire a agenţilor patogeni, aceştia trecând de la un porumbel la altul până se contaminează tot efectivul. Dar apa care conţine şi puţin oţet ar trebui să fie şi mai bună.
ACUM CRED
Un cercetător foarte documentat a afirmat odată că stropirea sistematică a pereţilor cu puţin oţet diluat în apă e mult mai eficientă decât văruirea pe care mulţi crescători o aplică. Cei care mi-au citit articolele sau mă cunosc personal ştiu că sunt sceptic în privinţa majorităţii aditivilor care sunt promovaţi atât de agresiv prin intermediul canalelor media. Odată am crezut în eficienţa iaurtului sau a laptelui bătut în stoparea Adeno/coli (boala păsărilor tinere), dar mi-am pierdut încrederea în aceste produse. Nici în oţet nu am crezut vreodată. Însă, după multe discuţii cu medicii veterinari şi oamenii de ştiinţă şi după ce l-am întâlnit pe tipul care n-a mai avut probleme cu Adeno/coli şi tricomonoza de când a început să administreze frecvent oţet de mere şi usturoi în apa de băut, am început să am dubii şi să devin un partizan al acestei metode. Nu-mi pot imagina ca toţi aceşti specialişti să se înşele în privinţa unor produse care oricum nu le aduc nici un profit.
5.
PROGRAME MEDICAMENTE -- TRATAMENTE
Calendar
Ianuarie:
• Deparatizarea intregului efectiv printr-un tratament in apa de baut sau individual prin administrarea pe cioc
• Pentru viermii nematoizi intenstinali: Ascardia, Capilaria si Haeterakis (Avicas sau Antiworm).
• Examenul coproparazitologic pe probe de dejectii prelevate randomizat din circa 8-10 puncte (centru, colturi, cuiburi, odihnitori), circa 100-200 g dejectii.
• Atunci cand ati folosit Avicas nu mai este nevoie de repetarea actiunii, se va repetat doar tratamentul dupa 14 zile de la prima deparazitare, atunci cand s-a folosit Antiworm si apoi din 8 in 8 saptamani, in functie de rezultatul examenului coproparazitologic.
• Repetarea examenului coproparazitologic si evaluarea eficientei, urmat de curatenia adapostului.
• Vitaminizarea cu complexe vitamino-minerale (A &S) de tipul: Aminovital, Energy-coon, Fortalyt, Omniform, Supervit, Vitamix sau Concentrat proteinic, vitaminic, mineral A1-40, A2-35.
• Depistari pentru ectoparaziti de corp, de pana, de adapost si tratamente cu Avicas sau Antiworm si deparazitarea adapostului cu Cyper-vet.
Februarie:
• Vaccinarea contra paramixovirozei folosind vaccin inactivat Columbovac sau vaccin viu Newvac LS&(, Newvac LaSota. Vaccinul pentru porumbei va fi administrat conform instructiunilor de insotire a producatorului. Vaccinul Newvac LS79 si Newvac LaSota pentru pasare adminstrand intr 4-6 doze pui de de gaina/ per porumbel
• Vaccinare contra Salmonelozei – Salmoral – conform instructiunilor
• Vitaminizare cu complexe vitamino-minerale (CPVM) 3-5 zile in furaj sau in apa de baut pentru sustinerea imunitatii.
Martie:
• Inceperea operatiunilor de reproductie si selectie
• Examinarea individuala
• Executarea reformelor
• Formarea familiilor
• Selectionarea elitei si a performerilor
• Verificarea cuiburilor, ouatului, clocitului si ecloziunile
• Bonitarea cuplurilor dupa performantele de reproductie
• Examenul sanitar veterinar al oualelor limpezi, cu pui morti in coaja, a puilor neviabili, cu defecte (hipotrepsici sau cu monstruozitati etc.), a meconiului si primele dejectii pentru evidentierea timpurie a infectiilor cu salmonella, e-coli, pseudomonas, trichomonas sp
Aprilie:
• Inregistrarea ecloziunilor dupa inelele de marcaj in scopul stabilirii exacte a datei de vaccinare contra paramixovirozei a noii generatii de pui (de preferat oculoconjunctival la doua saptamani dupa vaccinarea cu Newvac LS79), cu 4 zile inaite de intarcare.
• vaccinare impotriva difterovariolei a adultilor pentru a permite instalarea protectiei in luna mai cand apar tantarii care sunt vectorul transmitator al virusului. Vaccinarea contra difterovariolei in efectivele cu antecedente se vor vaccina puii la varsta de 4 zile.
• Executarea vaccinarilor de completare a puilor care au implinit varsa de 30 de zile.
• Curatenia, dezinfectiile si dezinsectiile de intretinere, in special in cuiburile cu pui (Galifos, Cyper-vet, A & S International 2000)
Mai-Iunie:
• Inceperea pregatirii si a executarii zborurilor de antrenament la puii la care au trecut 3 saptamani de la vaccinarea contra paramixovirozei si variolei
• Pregatirea pentru concursuri – vitaminizari cu complexe vitamino-minerale energizante.
Iulie-August:
• Actiuni de rutina privind punctajul performantelor si a criteriilor de selectie.
• Actiuni sustinute de dezinsectie contra mustelor si tantarilor prin aspersari in adapost, aplicatii individuale de adaos de dezinsectanti in scaldatorile cu nisip si cenusa.
Septembrie:
• Examene de depistare coproparazitologice pentru viermii nematoizi intestinali, cat si pentru ectoparaziti de adapost, de corp, de pene (Avicas, antiworm, Galifos).
• Examene de depistare prin tampoane faringiene si cloacale a trichomonozei (cazuri clinice sau purtatori) prin examen direct de laborator. Tratamente atat individuale, cat si colective.
Octombrie:
• Vaccinarea de toamna pentru paramixoviroza si de completare la tineretul din anul curent contra variolei
• Vitaminizari pentru intrarea in sezonul rece
Noiembrie -Decembrie:
• Pregatirea pentru iernat
• Examene de depistare
• Intocmirea programului de reproductie, selectie si sanitar-veterninar pentru anul urmator
• Efectuarea vaccinarilor optionale pentru salmoneloza acolo unde este cazul (Salmoral)
6.
A. Primavara inainte de imperechere si sezon:
- deparazitare de paduchi (spray special pentru porumbei)
- tratament impotriva viermilor intestinali (dehelman, dar de preferat produse speciale pentru porumbei; ar mai merge si usturoiul dar dozajul exact ramane un mister pe care trebuie sa-l mai studiem, sunt 1000 de pareri).
- tratament de salmoneloza (vezi topic dedicat)
- tratament de tricomonoza (vezi topic dedicat)
- vaccinare de paramixoviroza (obligatorie) – se face cu cel putin 2-3 saptamani inainte de imperechere pentru ca da sterilitate, mai ales la masculii batrani si risti compromiterea primului lot de oua
- suplimentare cu probiotice + vitamine
Intre tratamente lasi cam o saptamana de pauza.
Pasii astia se repeta in vara-toamna la vaccinarea puilor.
B. In timpul sezonului:
- dupa intoarcerea din cursa electrolit
- de a doua zi, timp de 2-3 zile medicatie anti tricomonoza (din 2 in 2 saptamani)
- medicatie pentru boli respiratorii (optional)
Cam astea se dau in mod uzual, dar aproape fiecare crescator are alta reteta, si mai ales interval de timp (unii trateaza tricomonoza dupa fiecare etapa de exemplu).
ATENTIE! Apa pentru medicatie se lasa la declorinat intr-o galeata cel putin 24 de ore. Foarte multi nu tin cont de treaba asta, care este destul de importanta din cate stiu.
salmoneloza
Simptomele descrise de tine semnaleaza ca ai salmoneloza in crescatorie. Singurul lucru care a ajutat pina acuma a fost selectionarea si eliminarea porumbeilor afectati. Curatirea si desinfectarea porumbarului, un tratament de min. 10 zile cu 6,5 mg Chloramphenicol N/1L apa + 3,5 mg Furazolidon/1L apa si 5 mg Rhonidazol/10L apa. Dupa tratament in timp de 2 saptamini vaccinarea tuturor cu Zosal T. Dupa 3 luni iarasi, iar dupa 6 luni iarasi. Deocamdata este singurul tratament care ajuta.
tricomonoza
Tricomonoza (intalnita si sub denumirea de trichomonoza sau “malai“) este cea mai raspandita boala a porumbeilor. In articolele in limba engleza, o gasiti sub denumirea de trichomoniasis sau canker.
Simptome de tricomonoza:
• inghitit repetat; se poate observa mai ales dupa ce pasarile aterizeaza de la antrenament
• depuneri galbene in cioc si gat, de unde si denumirea populara de “malai”
• penaj zburlit
• apatie
• scadrea greutatii, lipsa de vioiciune
• consum crescut de apa – acesta da si asa numitele “cuiburi umede”, cand parintii cu tricomonoza pompeaza in pui multa apa
• ezitarea de a zbura
Majoritatea porumbeilor au tricomonoza in timpul vietii, dar rareori simptomele ei se pot vedea la pasarile mature. Stresul provoaca o crestere a numarului tricomonadelor si boala incepe sa afecteze porumbelul. Arata zgribulit, inceteaza sa se mai hraneasca si slabeste, iar daca nu este tratat la timp, moare. Puii sunt cei mai afectati. De aceea unii crescatori obisnuiesc sa-i trateze de tricomonoza imediat dupa intarcare. Altii nu fac acest lucru, deoarece doresc ca puii sa-si dezvolte imunitatea. Trateaza doar in timpul etapelor, cand stresul intra in scena. Daca pasarile nu pot ramane sanatoase la un nivel minim de stres, nu trebuiesc tinute.
Pasarile mature introduc puilor cantitati mici de tricomonade in timpul hranirii, si astfel acestora le creste imunitatea treptat.
Tricomonadele sunt niste flagelate, si se deplaseaza in fluide. Asadar, toti porumbeii de concurs “curati” pot lua imediat tricomonoza in mijlocul de transport, cand sute sau mii de porumbei beau din acelasi recipient.
Boala are mai multe forme:
• forma faringeala – este cea mai intalnita. Crescatorii observa depuneri galbene in gatul pasarii. In cazurile severe, aceste depuneri pot ingreuna hranirea sau chiar respiratia
• forma ombilicala – se transmite de la cuibul infectat in corp la puii inca mici, la nivelul abdomenului
• forma pe organe – in cazurile cele mai severe, tricomonoza afecteaza organele interne. Este deseori gasita in ficat. Majoritatea pasarilor vor muri din cauza disfunctionalitatilor ficatului
TRATAMENT
Ronidazolul este o substanta des folosita in tratamentul tricomonozei. Dimetridazolul si metronidazolul au fost retrase de pe piata datorita riscurilor de efecte secundare.
Medicamente eficace, speciale pentru porumbei si intalnite pe piata din Romania: Tricoplus, BS, Flagelstop, Columboviofort.
Este bine sa nu se abuzeze de aceste medicamente (sa nu se foloseasca la intamplare, sau fara motive intemeiate) deoarece tricomonadele pot deveni imune. Tratamentul se face conform indicatiilor de pe prospecte.
Recomandari pentru administrare:
• nu se administreaza mai putin decat este recomandat deoarece tricomonadele mai puternice pot supravietui si pot forma o familie care cu greu se mai elimina
• avand in vedere ca majoritatea medicamentelor se dau in apa de baut, se tine cont de faptul ca iarna porumbeii beau mai putina apa iar vara mai multa; de aceea unii crescatori prefera dozarea prin hrana, umectand boabele de care se va lipi pulberea medicamentoasa
paramixoviroza
Contaminarea cu paramyxoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura). Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida. Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale. Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc. Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta. Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) (fig. nr. 1), cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare (fig nr. 2).
Fig. 1
Fig. 2
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene (fig. nr. 3). Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi(Fig.4), la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Fig. 3
Fig. 4
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare. Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate (fig. nr. 5 opistotonus ) sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° (fig. nr. 6 torticolis ); uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Fig. 5
Fig. 6
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi. Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic. Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc. (fig. nr. 7).
Fig. 7
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase. Ca urmare a diareei profuze, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus. De retinut ca porumbeii bolnavi de paramyxoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara. Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani. In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta. Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus. Prognosticul este favorabil in cazurile in care porumbeii bolnavi isi pastreaza pofta de mancare si, din contra, este grav la cei care nu mananca; prognosticul este insa rezervat la indivizii cu tulburari nervoase accentuate (paralizii ale aripilor, picioarelor). Porumbeii care au avut numai diaree se pot insanatosi, revenindu-si la normal in 4-5 saptamani; dupa intremare, in anul urmator pot fi incercati din nou la concursuri. Daca, totusi, la o triere ulterioara, se constata ca sunt slabi, cu tare evidente, vor fi eliminati. Cei care au avut tulburari nervoase mai usoare se pot remite, insanatosirea lor durand de la 6-8 saptamani la 3 luni. Acestia vor putea fi retinuti doar pentru reproductie, daca sunt de mare valoare sub raportul originii si al performantelor. Singura modalitate de aparare contra paramyxovirozei, si sigura in acelasi timp, o constituie vaccinarea. In cadrul imunoprofilaxiei active antiparamyxovirozei se folosesc mai multe vaccinuri: cu tulpina de virus al bolii de Newcastle sau cu virus al paramyxovirozei porumbeilor; cu virus inactivat, incorporat in emulsie uleioasa sau in apa apa; cu virus viu. Unele vaccinuri se inoculeaza subcutanat (fig nr. 8, 9) sau intramuscular (fig. nr. 10 ), alte vaccinuri se administreaza pe mucoasele conjunctivala si nazala sau in apa de baut, deci pe mucoasa digestiva.
Fig. 8
Fig. 9
Fig. 10
Vaccinurile inactivate, uleioase sau hidrice, administrate pe cale parenterala (in injectii subcutanate sau intramusculare) se absorb lent, intra in torentul sangvin si confera o imunitate care se instaleaza in decurs de 15 -21 de zile, dar este de lunga durata, de 5 -6 sau chiar 12 luni, in functie de tulpina folosita pentru preparare, de varsta pasarilor etc. Porumbeii adulti, se vaccineaza cu vaccin inactivat, uleios „Paramixovacol”, „Nedevac” sau “Columbovac” prin administrare subcutanata in doza de 0,25 ml. Vaccinarea de rapel se face dupa 3 saptamani, iar intretinerea imunitatii se efectueaza din 6 in 6 luni, cu acelasi vaccin si in aceeasi doza, cu o singura inoculare.
Campaniile de vaccinari sunt prevazute in februarie-martie (astfel ca vaccinarile sa se faca cu circa 4 saptamani inainte de perioada de reproductie si apoi cea de concursuri) si in august-septembrie (inainte de a fi in plina desfasurare marea naparlire). La efectuarea vaccinurilor trebuie avut in vedere ca porumbeii sufera actiunea agresoare, stresanta, a mai multor factori care, impreuna, afecteaza rezistenta organismului: sperietura pricinuita de manipulari (prinderea, contentia etc.) si de prezenta unor persoane straine (personal care vaccineaza, ajutoarele etc.) introducerea in cos, socul intepaturii apoi inocularea vaccinului, adica patrunderea in organism a unui corp strain, care produce o reactie dureroasa locala, eventual urmata si de o reactie generala.
Pentru vaccinarea propriu-zisa, ajutorul apuca usor porumbelul, cu miscari blande, dar ferme, il contentioneaza intr-o mana, iar cu cealalta mana il tine de cap, acesta fiind orientat catre pieptul pasarii, ceea ce face ca gatul sa fie usor indoit si degajat. Locul de electie pentru inoculare este in partea dorsala a gatului, la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a acestuia. Aici regiunea este mai bogata in tesut conjunctiv lax. Operatorul va indeparta usor penele si va apuca pielea intre degetul mare (police) si aratator(index) si o va ridica usor, formandu-se astfel un fel de buzunar in care se va injecta vaccinul incet, urmarind ca acul sa treaca prin piele cat mai perpendicular pe ea si intotdeauna de la cap spre coada. La inoculare, operatorul va avea grija sa nu traverseze pielea oblic, sa nu injecteze vaccinul intradermic si nici sa nu atinga cu varful acului muschii gatului. Daca vaccinul uleios este injectat intradermic, adica in grosimea pielii, la locul de inoculare se va produce o necroza a pielii sau un nodul in grosimea ei. Daca vor fi atinsi cu varful acului muschii gatului se va produce lezionarea lor. Se va forma in muschi un proces inflamator dureros, eventual si un nodul, care va obliga pasarea sa evite orice miscare a gatului. Din acelasi motiv nu se recomanda sa se faca vaccinarea in regiunea dintre umeri, chiar subcutanat. Aceeasi contraindicatie este si pentru injectarea vaccinului la ceafa, aproape de cap, unde este putin tesut conjunctiv lax si, deci, orice proces inflamator devine foarte dureros.
Dupa introducerea vaccinului, la locul de inoculare, se penseaza cu degetele pielea pentru a grabi inchiderea orificiului format de ac si se va masa usor locul pentru a ajuta difuzarea vaccinului intr-o zona cat mai larga, sub piele. Dupa inoculare, porumbeii nu vor fi lasati sa zboare, cum obisnuiesc unii crescatori sa faca; porumbeii vor fi reintrodusi in cosurile lor, dusi in voliere si tinuti inchisi cateva zile. Acul de injectie se va schimba cel putin la fiecare crescatorie. Intr-o colonie in care a aparut deja boala, acul se va schimba la fiecare porumbel. Unii specialisti recomanda “administrarea vaccinului inactivat prin injectarea lui pe cale intramusculara, atragand atentia ca aceasta trebuie facuta cu deosebita grija”. Vaccinul se inoculeaza in muschii pieptului, la un centimetru de carena sternala si aproximativ la mijlocul lungimii sale. Se va folosi obligatoriu un ac subtire si lung (25 mm lungime si 6-7/10 diametru ), care se va introduce destul de adanc in muschi (cel putin 2cm). Dupa inoculare, locul se maseaza energic pentru a imprastia vaccinul intre fibrele musculare si a opri neintarziat mica hemoragie intotdeauna posibila, prin lezionarea vreunui vas capilar. Acelasi autor recomanda folosirea unei seringi (pentru insulina) gradata fin, deci foarte precisa . Puii si tineretul columbar se vor vaccina cand ajung la varsta de 3 saptamani, (de necesitate se pot vaccina si pui mai mici ) cu vaccin viu Newvac La Sota liofilizat si reconstituit, administrat pe cale oculonazala, instilandu-se fiecarui porumbel 4 picaturi (cate o picatura in fiecare ochi si nara). Daca in timpul instilarii cu picatorul s-a observat ca picatura de vaccin nu a intrat in sacul conjunctival sau nu a fost aspirata pe nara, deci a alunecat, se va pune alta din nou, fara teama de supradozare.
Cunoscand ca porumbelul este mai rezistent decat puiul de gaina, doza pentru porumbel este egala cu 5 doze pentru puiul de gaina; ca atare la reconstituirea vaccinului La Sota, cu numarul de doze de pui-gaina, inscris pe eticheta flaconului, se va adauga diluant de 5 ori mai putin decat este prevazut pentru puii de gaina. De pilda, un flacon de vaccin cu 200 doze pentru pui de gaina, revine pentru 40 porumbei; deci, se va adauga lichid diluant pentru 40 de doze, pornind de la urmatorul calcul: o doza porumbel= 4-5 picaturi; 1 ml diluant are 20 picaturi, respectiv 4 doze de porumbel. Deci, pentru 40 de porumbei se vor adauga 10 ml de diluant.
La tineret, dupa prima vaccinare efectuata prin instilatie oculonazala cu vaccin La Sota, se va face vaccinarea de rapel cu vaccin inactivat, la varsta de 6 saptamani (adica dupa 3 saptamani de la vaccinarea oculonazala) si urmatoarea, la varsta de 10-12 saptamani (deci la un interval de 4-6 saptamani de la precedenta). Vaccinul inactivat se administreaza exact ca la adulti, in injectii subcutanate, in doze de 0,20 ml, in regiunea dorsala a gatului la limita dintre treimea mijlocie si inferioara a gatului. intretinerea imunitatii se face in continuare la fel ca la adulti, cate o vaccinare din 6 in 6 luni, in cadrul campaniilor de vaccinari obligatorii. Este singura cale de aparare contra infectiei cu paramyxovirus, tinand seama de circulatia destul de mare a porumbeilor (antrenamente, concursuri, expozitii in tara si strainatate etc.), contaminarea facandu-se mai ales in timpul sezonului de zboruri. Infectia nu poate fi eradicata atata timp cat raman rezervoare de virus: porumbei domestici nevaccinati, pasari salbatice etc. In general, vaccinul administrat corect nu da complicatii, iar accidentele sunt extrem de rare. Vaccinul viu La Sota nu produce modificari in starea generala a porumbelului. Uneori insa se pot observa, a doua zi dupa vaccinare usoare conjunctivite sau mai ales rinite (corize), trecatoare.
La administrarea vaccinurilor inactivate se constata a doua zi dupa inoculare o reactie generala exprimata prin stare de tristete (abatere) care insa dureaza 24-48 ore. La injectarea subcutanata a vaccinului uleios uneori la locul de inoculare se formeaza, printr-o reactie inflamatorie cu necroza, un granulom, care in timp se reduce putin, ramanand totusi un nodul fibros; dupa cateva saptamani, acesta se enucleaza spontan; alteori, printr-o simpla incizie a pielii, se elimina. Formarea nodulului constituie un semn ca antigenul viral nu s-a resorbit in totalitate si formarea anticorpilor este mai slaba. Acesti noduli pot fi atribuiti: a) naturii adjuvantilor uleiosi sau altor substante prezente in vaccin; b) unor greseli de tehnica de lucru (injectarea intradermica, injectarea cu lezionarea superficiala a muschilor gatului); c)lipsei de sterilizare a acelor de injectie, prilej cu care se pot inocula stafilococi, colibacili, bacterii piogene etc.; d) prezentei agentilor patogeni ai trichomonozei, a infectiei cu herpesvirus etc. in organismul porumbeilor, care se pot reactiva.
Accidentele postvaccinale sunt destul de rare. Cele mortale se produc fie din cauza unui stop cardiac, ca urmare a fricii puternice la unii porumbei prea emotivi, fie ca urmare a patrunderii intamplatoare a acului de injectie intr-un vas de sange si a injectarii unei cantitati mici de vaccin uleios care intra in torentul sangvin si produce o embolie urmata de sincopa cardiaca. Alteori unii porumbei pot sa moara a 2-a, a 3-a zi de la vaccinare; aceasta se intampla la indivizii cu afectiuni grave ale ficatului (degenerescenta), rinichilor (nefrita) declansate ca urmare a actiunilor stresante mai sus aratate. Din pacate, asemenea afectiuni se intalnesc la porumbei, mari performeri, la care organismul a fost solicitat deseori la maximum si care, pentru a face fata eforturilor, au consumat prea multe leguminoase. Se intalnesc destul de rar socuri anafilactice, sensibilizare provocata de o vaccinare precedenta.
Pentru a preveni complicatiile, necazurile post-vaccinale, se recomanda, inainte de a efectua vaccinarile in crescatorie, sa se verifice starea de sanatate a porumbeilor, prin examene de laborator si intregul efectiv va fi supus unor tratamente de rutina: deparazitare (daca este cazul), dehelmentizare, antitrichomonozic, contra coccidiozei etc. inainte de vaccinare, daca se constata un microbism de adapost mai accentuat, se pot administra, in apa de baut, timp de 3-5 zile, antibiotice. Daca aceste tratamente nu s-au facut de curand, cel putin tratamentul contra trichomonozei se face cu 3 zile inainte si 3 zile dupa vaccinare. Pentru a preveni socul anafilactic si a atenua socul emotiv se va administra, in ziua vaccinarii si a 2-a zi dupa vaccinare, aspirina in apa de baut, in doza de un comprimat la 1 litru de apa. In perioada prevaccinala si 2-3 zile dupa vaccinare, se vor administra complex vitaminic, in special vitaminele C si complex B (drojdie de bere) si saruri minerale.
7.
BOLI
PRAMIXOVIROZA
Contaminarea cu paramixoviroza se produce prin contact direct, de pilda, in timpul transportului sau chiar in propria crescatorie, prin cohabitarea unor porumbei sanatosi cu porumbei bolnavi, prin ingerarea hranei sau ingurgitarea apei infectate cu virusurile existente in excretiile sau secretiile (salivare, nazale, bucale ) celor bolnavi, prin inspirarea aerului infectat cu virusuri expulzate la stranutul porumbeilor sau cu praful infectat si ridicat in aer; prin pasarile salbatice purtatoare pasive de virus, de oameni (ce au avut contact cu un porumbel bolnav ) prin incaltaminte, imbracaminte, sau maini; de asemenea, prin asternutul, ustensilele infectate etc.
Detalii
Caile de patrundere a virusului in organismul porumbelului sunt: mucoasa nazala (nari), mucoasa conjunctivala (ochi), respectiv mucoasa bucala (gura).
Agentul cauzal al paramixovirozei porumbeilor se prezinta sub trei forme: tulpini lentogene, adica putin agresive, care nu declanseaza boala, dar pot sa produca in organismul porumbelului o usoara reactie (exemplu tulpina La Sota, folosita la prepararea vaccinurilor ); tulpini mezogene, de virulenta medie, capabile sa declanseze boala si tulpini velogene, foarte virulente, care produc boala in forme grave si cu evolutie rapida.
Cu cat tulpina infectata este mai virulenta, cu atat perioada de incubatie va fi mai scurta si evolutia bolii mai grava.
In ceea ce priveste organismul atacat, este clar ca daca acesta se afla in stare de perfecta sanatate, fortele sale de aparare sunt puternice si se vor impotrivi agresiunii virale.
Daca insa intervin diferiti factori stresanti, debilitanti, precum diverse parazitoze (ectoparaziti sau endoparaziti), bacterioze sau doar oboseala, consecutiva unor solicitari mari la concursuri, a caror succesiune nu lasa timp de recuperare a potentialului fiziologic, sigur ca un asemenea organism va ceda mai repede atacului agresorului.
Uneori, dupa ce infectia s-a produs prin contact direct in timpul transportului, porumbelul revine acasa aparent sanatos, dar la 24 de ore sau 2-3 zile dupa aceea se constata tulburari nervoase, diaree etc.
Explicatia consta in faptul ca infectarea unui organism obosit dupa efort, cu o tulpina de paramyxovirus velogena, a facut ca perioada de incubatie sa fie scurta.
Dimpotriva, uneori nici nu se poate stabili exact momentul infectarii, probabil in urma unui transport sau a vizitei unui porumbel pripasit, ce au avut loc cu 3-4 saptamani in urma, cand porumbeii erau in repaos, boala izbucnind abia acum; deci probabil o tulpina mezogena, dar intervenind frigul, umezeala, marea naparlire (care solicita serios organismul), sau vreo boala intercurenta (paraziti intestinali, trichomonoza, coccidioza etc.) au contribuit la slabirea rezistentei organismului si declansarea bolii.
Uneori boala poate sa evolueze latent, subclinic; deci, la porumbelul infectat si chiar excretor de virus, nu apar manifestari de boala; eventual scade usor pofta de mancare, se observa pierderea formei sportive, fara alte semne. Evolutia poate fi acuta, cu sfarsit letal, in cateva zile sau subacuta, cu o perioada care se intinde pe cateva saptamani. Simptomele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 3-4 zile sau mai mult (18-20 de zile), si se manifesta diferit si necaracteristic. Obisnuit, debuteaza printr-o usoara rinita (coriza) , cu stranuturi, jetaj nazal nesemnificativ, cu tumefierea pleoapelor si lacrimare .
Daca se examineaza cavitatea bucala se poate observa o iritare a mucoasei faringiene .
Dupa ce virusul incepe sa se multiplice in organism si sa se difuzeze prin curentul sangvin in tot corpul, se constata afectarea starii generale a porumbelului; el devine trist, sta ghemuit, are penele zburlite si apar tulburari digestive, exprimate prin expulzarea fecalelor moi, la inceput diareice, apoase, apoi chiar cu strii de sange.
Concomitent cu diareea, apare o sete pronuntata (pasarea bolnava bea de 4-5 ori mai multa apa decat una sanatoasa) si se reduce pofta de mancare.
Starea de abatere se accentueaza si survin si tulburari nervoase manifestate prin contractii ale muschilor gatului si capului, ale aripilor etc., mers ezitant, tulburari de echilibru; la un zgomot, o sperietura, pasarea incepe sa tremure, aceste contracturi se accentueaza si capul este dat pe spate sau se produce o torsiune, rasucire a gatului si capului, intai partial, ca apoi treptat sa se produca o rasucire de 180° uneori apar miscari convulsive ale aripilor, o aripa sau alta se lasa in jos, atarna, se produc pareze care cu timpul se tranforma in paralizii uni- sau bilaterale, instalate la aripi sau picioare . Porumbeii nu mai pot zbura, dar nici nu pot sa mearga; miscarile devin necoordonate, epileptiforme.
Pasarea nu se poate hrani pentru ca neputand sa-si coordoneze miscarile, nu reuseste sa apuce grauntele pe care le-a vazut, si da cu ciocul alaturi.
Alteori apar tulburari ale vederii, se observa si o decolorare a irisului, se pare ca urmare a afectarii nervului optic.
Printre modificarile produse de virusul paramyxovirozei se mentioneaza si tulburarile de naparlire, care se observa daca boala evolueaza in perioada de crestere a noilor pene, acestea aparand ori prea lungi, ori prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sange etc.
Uneori, boala evolueaza subclinic, lent, fara manifestari generale, dar cu instalarea tulburarilor nervoase.
Ca urmare a diareei profunde, porumbeii se dezhidrateaza si mor prin epuizare, iar cei care supravietuiesc raman tarati, mai ales cu tulburari nervoase, purtatori si eliminatori de virus.
De retinut ca porumbeii bolnavi de paramixoviroza nu prezinta tulburari respiratorii ce se intalnesc la galinaceele bolnave de pseudopesta aviara.
Sunt situatii in care se inregistreaza ameliorari si chiar vindecari clinice dupa 2 – 4 saptamani.
In general, formele mai usoare (cu mici pareze, diarei ce trec de la sine etc. ) se constata catre sfarsitul evolutiei unui focar de boala, in care porumbeii au fost intre timp vaccinati si virusul si-a pierdut treptat din virulenta.
Porumbeii vindecati raman multa vreme purtatori si eliminatori de virus.
